Să fim sinceri: de câte ori nu ni s-a întâmplat să fierbem ceva pe o plită cu inducție și să ne întrebăm de ce, totuși, mâncarea nu se gătește cum trebuie? Adică, vezi că fierbe doar în mijlocul oalei, restul stă liniștit ca și cum ar fi în concediu. Și atunci te întrebi: e plita de vină? E oala? Sau poate tu?
Ei bine, plita cu inducție funcționează diferit față de cea clasică pe gaz sau electrică. Nu încălzește suprafața ei în sine, ci generează un câmp magnetic care activează fundul vasului. Dacă vasul nu e compatibil – adică nu are suficient fier în compoziție sau fundul nu e plat – ai toate șansele să te enervezi fără rost.
E un test simplu pe care îl poți face: iei un magnet și îl lipești de fundul oalei. Dacă stă lipit ferm, oala e bună pentru inducție. Dacă alunecă sau nici nu se lipește, e cam degeaba. Dar dincolo de acest detaliu, sunt câteva alte aspecte mai fine, mai puțin discutate, dar care pot influența semnificativ eficiența.
În primul rând, construcția oalei contează enorm. O oală simplă din inox, fără strat suplimentar, se va încălzi inegal. Aici intervine așa-numita tehnologie tri-ply sau chiar multi-ply. Adică straturi combinate – de obicei un strat de aluminiu între două straturi de oțel inoxidabil. Aluminiul distribuie căldura, iar oțelul asigură compatibilitatea cu inducția. O combinație care face minuni, mai ales la rețete pretențioase, unde fiecare grad contează.
Mai e ceva care, sincer, pare banal dar nu e: dimensiunea fundului vasului în raport cu zona activă de pe plită. Dacă pui o cratiță mare pe o zonă mică de inducție, ai toate șansele ca doar centrul să se încălzească eficient. În margini rămâne rece și rezultatul se vede direct în mâncare: nefiartă uniform, greu de controlat. Ai senzația că gătești cu un singur ochi de aragaz. Și poate chiar așa e.
E important și cum folosești oala. Multe dintre greșelile frecvente vin din grabă. De exemplu, dacă dai boost cu oala goală, riști să-i strici fundul sau chiar să o deformezi. La fel, dacă pui ulei și dai foc mare direct, o să vezi cum începe să fumege și să miroasă ciudat. Nu e vina oalei. Trebuie să ai răbdare, să încălzești treptat.
Apropo de grijă: evită să tragi vasele pe plita de sticlă, chiar dacă sună ca un detaliu. Se zgârie, și în timp poți să strici nu doar aspectul, ci și funcționalitatea. Și nu lăsa mizeria să se adune. Mai ales zahărul sau resturile lipicioase pot deveni coșmar dacă se ard pe suprafață. Le cureți imediat ce plita s-a răcit – e simplu și eficient.
Un alt aspect despre care nu prea se vorbește este întreținerea vaselor. În special cele din fontă au nevoie de puțină atenție. Sezonarea cu ulei, spălarea blândă, fără bureți abrazivi – toate astea ajută la menținerea performanței. La inox, e bine să eviți detergenții acizi sau abrazivi, mai ales pe fund. Poți afecta stratul de inducție și, implicit, eficiența.
Dacă ești în căutarea unei soluții complete, te poți orienta spre o oală multifuncțională pentru inducție. Genul acela de vas care pare că le face pe toate: fierbe, prăjește, coace, cu capac etanș și fund gros. Da, poate sună a reclamă, dar uneori un singur vas bun te scapă de o mie de bătăi de cap.
Mi-aduc aminte cum, la un moment dat, am fost la niște prieteni care aveau două tigăi noi din inox. Arătau bine, lucioase, dar nu aveau strat gros. Pe aragaz, mergeau decent. Pe inducție? Numai în centru fierbea, restul era de decor. Apoi au luat una tri-ply, cu fund gros, iar diferența s-a simțit imediat. Mâncarea se făcea uniform, nu mai stăteai cu lingura în mână să amesteci non-stop. O diferență pe care o simți chiar dacă nu ești vreun chef.
Așa că da, sunt câteva trucuri, dar nu sunt magice. Sunt lucruri simple, de bun simț, dar care, puse cap la cap, îți pot transforma complet experiența de gătit pe inducție. Și nu trebuie să fii specialist. Doar atent și curios. Iar plăcerea de a găti – aceea chiar vine, pas cu pas, o dată cu vasele potrivite.
