Alegerile parlamentare din 2024 au conturat un peisaj politic dominat de șase partide principale, care însumează majoritatea voturilor alegătorilor.
Conform rezultatelor oficiale, primele șase formațiuni politice (în ordinea procentajului obținut) au fost Partidul Social Democrat (PSD), Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), Partidul Național Liberal (PNL), Uniunea Salvați România (USR), S.O.S. România (partid condus de senatoarea Diana Șoșoacă) și Partidul Oamenilor Tineri (POT).
În continuare, vom prezenta pentru fiecare dintre aceste partide o scurtă istorie, ideologia și valorile promovate, poziționarea pe eșichierul politic (stânga, centru, dreapta), apartenența la alianțe politice, precum și exemple de măsuri sau propuneri recente reprezentative.
Scopul acestui articol amplu este de a oferi cititorilor o imagine de ansamblu clară și actualizată (la nivelul anului 2024) asupra principalelor forțe politice din România contemporană și a direcțiilor lor ideologice.
Partidul Social Democrat (PSD)
PSD este cel mai mare și vechi partid politic parlamentar din România postcomunistă, având rădăcini în Frontul Salvării Naționale din 1989, formațiune ce a preluat puterea după căderea regimului comunist.
De-a lungul anilor ’90, partidul a trecut prin mai multe transformări și denumiri: Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) în 1992, apoi Partidul Democrației Sociale din România (PDSR) în 1993, pentru ca în 2001 să fuzioneze cu un mic partid social-democrat și să adopte denumirea actuală de Partidul Social Democrat (PSD).
Fondatorul și primul lider marcant al PSD a fost Ion Iliescu, fost președinte al României, sub conducerea căruia partidul a dominat scena politică în anii ’90. PSD a guvernat țara în mai multe rânduri (de exemplu, guvernările din 2000–2004 sau 2017–2019) și a fost adesea fie la putere, fie principala forță de opoziție.
De-a lungul istoriei sale, PSD s-a caracterizat ca un partid catch-all, reușind să atragă o bază electorală largă, în special în zonele rurale și în rândul populației mai în vârstă, beneficiind de structuri de organizare locale puternice.
Ideologie și valori: Partidul Social Democrat se declară drept reprezentant al social-democrației în Româniar. Ideologia oficială a PSD este centrată pe principii de centru-stânga, promovând un stat social activ, justiție socială și redistribuirea echitabilă a resurselor către categoriile defavorizate.
Printre valorile sale declarate se numără solidaritatea socială, creșterea nivelului de trai, protecția socială a pensionarilor și a salariaților cu venituri mici, precum și susținerea sectorului public (educație, sănătate). De altfel, PSD este membru al Internaționalei Socialiste și al Partidului Socialiștilor Europeni, alinindu-se familiei social-democrate europene.
În practică, PSD a îmbinat elemente de populism de stânga și chiar un anumit naționalism economic de stânga, fiind cunoscut pentru retorica sa uneori naționalistă (de exemplu, în protejarea intereselor producătorilor români) și pentru poziții relativ conservatoare în chestiuni sociale.
Unii analiști au observat că PSD are și tendințe de conservatorism social, dat fiind electoratul său tradiționalist (partidul a susținut de pildă referendumul din 2018 pentru definirea familiei în Constituție). Per ansamblu însă, PSD promovează intervenția statului în economie în scopul reducerii inegalităților și asigurării protecției sociale, combinând această viziune cu un pragmatism politic – ceea ce l-a făcut să fie caracterizat uneori drept un partid de tip catch-all, ce pune mai mult accent pe rezultate concrete decât pe doctrină strictă.
Poziționare politică: PSD se situează pe stânga eșichierului politic, fiind principala formațiune de centru-stânga din România. Deși doctrinar este social-democrat, partidul a demonstrat o mare flexibilitate ideologică, adaptându-se la contextul politic. În plan economic, susține un rol mai mare al statului în economie, taxe progresive (a propus în trecut impozitarea diferențiată a veniturilor mari și suprataxarea profiturilor excesive în anumite sectoare) și creșterea salariului minim și a pensiilor.
În plan social, PSD combină ideile social-democrate cu un conservatorism moderat, dat de valorile electoratului său tradițional. Această poziționare i-a permis să încheie alianțe atât cu partide mai la stânga (umaniste sau socialiste), cât și cu partide de centru-dreapta, dacă a fost pragmatic necesar.
Alianțe și parteneriate politice: De-a lungul timpului, PSD a fost parte a numeroase alianțe politice. În anii 2011–2014 a format împreună cu PNL Uniunea Social-Liberală (USL), o coaliție inedită stânga-dreapta care a învins atunci guvernarea PDL.
Mai recent, după alegerile din 2020, PSD a intrat într-o mare coaliție guvernamentală cu rivalul său tradițional, PNL. Această coaliție, numită Coaliția Națională pentru România (CNR), formată în noiembrie 2021, a inclus inițial PSD, PNL și UDMR, și a guvernat țara până la alegerile din 2024. Practic, din 2021 PSD a fost la guvernare alături de PNL, rotația premierilor convenită între cele două partide ducând la instalarea președintelui PSD Marcel Ciolacu ca prim-ministru în iunie 2023.
Această alianță contra naturii (stânga cu dreapta) a fost justificată de liderii PSD și PNL prin necesitatea stabilității politice și a implementării PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), însă a fost criticată de o parte a electoratului ambelor partide. În Parlamentul European, PSD face parte din grupul Socialiștilor și Democraților (S&D), aliniindu-se agendei social-democrate europene.
Măsuri și propuneri recente reprezentative: Fiind la guvernare în perioada 2021-2024, PSD a inițiat sau susținut o serie de măsuri cu impact social major. Una dintre cele mai importante măsuri recente a fost creșterea salariului minim pe economie: în 2024, guvernul condus de Marcel Ciolacu (PSD) a decis majorarea salariului minim brut de la 3.300 lei la 3.700 lei începând cu 1 iulie 2024.
Această creștere, agreată în coaliție, a fost justificată ca parte a demersului de implementare a așa-numitului „salariu minim european” în România, urmărind protejarea angajaților cu venituri mici în contextul inflației ridicate. De asemenea, PSD a susținut majorarea pensiilor; în 2023 coaliția a operat o creștere medie de 12,5% a punctului de pensie, iar liderii PSD au propus și posibilitatea unor creșteri suplimentare țintite (15% pentru pensiile mici, dacă permit finanțele).
Un alt exemplu de politică promovată de PSD a fost impozitarea solidarității pentru marile companii cu profituri excepționale (în special în energie și bănci), inițiativă discutată în coaliție ca răspuns la creșterea prețurilor și a marjelor de profit în anumite sectoare.
În domeniul energiei, miniștrii PSD au susținut plafonarea prețurilor la electricitate și gaze pentru populație în perioada crizei energetice 2022-2023, măsură care a fost implementată pentru a proteja consumatorii vulnerabili. Nu în ultimul rând, PSD și-a asumat în coaliție și o serie de reforme cerute de PNRR, precum reducerea deficitului bugetar prin combaterea evaziunii fiscale și digitalizarea administrației, deși unele reforme (ca desființarea pensiilor speciale pentru anumite categorii) au fost amânate sau diluate, ceea ce a atras critici din partea opoziției.
Per ansamblu însă, PSD se evidențiază prin politicile sale sociale (majorări de venituri, ajutoare pentru populație, investiții în infrastructura locală prin programe precum „Anghel Saligny”) și printr-o orientare pro-UE moderată, combinată cu protejarea intereselor economice naționale. Această identitate i-a permis să rămână principala forță politică a stângii românești și să ocupe primul loc în alegerile parlamentare din 2024 cu ~22% din voturi.
Partidul Național Liberal (PNL)
PNL este un partid politic istoric în România, având origini care datează din secolul al XIX-lea. Fondat inițial la 24 mai 1875 de personalități precum Ion C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu, Partidul Național Liberal a jucat un rol esențial în construcția statului român modern, dominând viața politică în perioade cheie (de pildă, în timpul domniei regelui Carol I și în perioada interbelică).
După o lungă paranteză comunistă (1947–1989) în care partidele istorice au fost interzise, PNL a fost reînființat în ianuarie 1990, revendicând moștenirea liberală. În primii ani post-Revoluție, partidul a trecut prin numeroase sciziuni și fuziuni (au apărut și dispărut aripi precum PNL-Aripa Tânără, Noul Partid Liberal etc.), dar nucleul său a supraviețuit și a rămas o voce importantă de centru-dreapta.
PNL a participat la guvernare în diferite coaliții: în 1996-2000 alături de PNȚCD în CDR, apoi în 2004-2008 (când premier liberal a fost Călin Popescu-Tăriceanu), precum și după 2014.
Un moment important a fost fuziunea din 2014 cu Partidul Democrat Liberal (PDL) – rezultat al unirii forțelor de dreapta anti-PSD, care a întărit PNL și l-a transformat în principalul partid de dreapta.
Astfel, PNL-ul actual este rezultatul contopirii vechiului PNL cu aripa democrat-liberală a lui Traian Băsescu, motiv pentru care partidul îmbină tradiția istorică liberală cu elemente mai noi de centru-dreapta.
În anii recenți, PNL a dat președinții României (Klaus Iohannis, ales în 2014 și 2019, a fost susținut și provenit din PNL) și a condus guverne în perioade critice (Guvernul Orban 2019-2020, Guvernul Cîțu 2021, Guvernul Ciucă 2021-2023).
Ideologie și valori: Partidul Național Liberal se definește drept un partid de centru-dreapta, având o ideologie bazată pe liberalismul conservator și libertatea economică.
PNL promovează principiile economiei de piață libere, susținând mediul de afaceri autohton, investițiile și reducerea rolului statului acolo unde consideră că inițiativa privată poate fi mai eficientă. Pe linie ideologică, PNL a militat tradițional pentru taxe reduse și cota unică de impozitare – introdusă inițial în 2005 (16% pe venit și profit) – pe care liberalii au apărat-o constant ca pilon al politicii lor economice.
Valorile liberale includ de asemenea drepturile și libertățile individuale, proprietatea privată și statul de drept. Totuși, PNL-ul contemporan are și accente conservatoare în plan social: de exemplu, majoritatea reprezentanților PNL s-au pronunțat pentru protejarea valorilor „tradiționale” (unii lideri liberali au susținut definiția familiei ca uniune între bărbat și femeie) și mențin relații apropiate cu Biserica Ortodoxă.
Această orientare a fost evidențiată de analiști care au remarcat că în ultimii ani, sub guvernarea PNL, partidul a manifestat tendințe iliberale și autoritare, îndepărtându-se uneori de idealurile liberale clasice. Cu toate acestea, în programul său oficial, PNL promovează valori democratice occidentale, pro-europene și pro-NATO, continuând linia pro-occidentală inaugurată de foștii lideri liberali din anii 1990-2000.
PNL este membru al Partidului Popular European (PPE), al Internaționalei Liberale și al altor organizații de centru-dreapta, ceea ce confirmă angajamentul său față de liberal-democrație la nivel internațional.
În esență, ideologia PNL poate fi rezumată ca liberalism economic împletit cu conservatorism moderat. Partidul susține inițiativa privată și scăderea poverii fiscale – de exemplu, în coaliția cu PSD a blocat introducerea impozitării progresive insistând pe menținerea cotei unice.
Totodată, PNL pledează pentru reforme administrative și debirocratizare, fiind promotorul digitalizării serviciilor publice. Valorile sale includ și patriotismul de tip liberal, PNL declarându-și dorința de a continua modernizarea României în spirit occidental, dar cu respectarea identității naționale.
Sloganurile liberale au subliniat adesea nevoia de dezvoltare economică bazată pe antreprenoriat, investiții în infrastructură (autostrăzi, căi ferate – domeniu pe care PNL l-a revendicat ca prioritate) și crearea de locuri de muncă în sectorul privat.
Poziționare politică: PNL este poziționat ferm pe centru-dreapta pe scena politică. Alături de alte partide mai mici de dreapta, reprezintă opțiunea principală pentru electoratul care dorește politici de dreapta moderate.
În Parlamentul României, PNL a fost, alternativ, principal partid de guvernare sau de opoziție față de PSD (cu excepția perioadelor de alianță). După alegerile din 2020, PNL s-a aflat inițial într-o coaliție de centru-dreapta cu USR și UDMR, apoi, din 2021, într-o coaliție atipică cu PSD.
Această flexibilitate a PNL de a colabora și cu stânga a stârnit controverse, mulți acuzând partidul că și-a încălcat promisiunile electorale din 2020 (când liberalii promiseseră să nu readucă PSD la putere). Cu toate acestea, leadership-ul PNL a argumentat că interesul național și stabilitatea au dictat aceste decizii.
Pe plan extern, PNL este ferm pro-occidental: susține integrarea europeană (membru al PPE) și parteneriatul strategic cu SUA și NATO. De altfel, PNL a fost forța politică ce l-a susținut pe Klaus Iohannis – un politician pro-european și pro-NATO – la președinția țării în două rânduri.
Astfel, poziționarea PNL este de dreapta moderată, liberal-conservatoare, cu un amestec de liberalism economic și conservatorism social, integrat în mainstream-ul european de centru-dreapta.
Alianțe și apartenențe politice: PNL are o istorie bogată de alianțe. În anii ’90 a fost parte din Convenția Democratică (CDR), coaliție care a adus prima alternanță la putere în 1996.
Ulterior, în 2003, PNL a intrat alături de PD într-o alianță numită Alianța D.A. (Dreptate și Adevăr), care a câștigat alegerile din 2004. După despărțirea de PD (devenit PDL) în 2007-2008, liberalii au surprins scena politică aliindu-se cu adversarul stângii: între 2011-2014 PNL a format împreună cu PSD Uniunea Social-Liberală (USL), o alianță anti-Băsescu care a dominat Parlamentul până la ruperea ei în 2014.
La nivel european, PNL a trecut în 2014 de la ALDE (liberali) la PPE (conservatori), consolidându-și profilul de centru-dreapta. După 2020, principalele alianțe au fost cele de guvernare: mai întâi cu USR-PLUS și UDMR (2020-2021), apoi cu PSD și UDMR (2021-2024).
În interiorul coaliției cu PSD, PNL a deținut poziții importante, precum prim-ministru (Generalul Nicolae Ciucă, 2021-2023) și ministere-cheie (Apărare, Interne, Finanțe). De asemenea, PNL face parte din Internaționala Centrist-Democrată și Uniunea Internațională Democrată, organizații globale de centru-dreapta, iar la nivel european, repetăm, este afiliat PPE – având relații de parteneriat cu partide precum CDU/CSU din Germania sau Les Républicains din Franța.
Măsuri și propuneri recente reprezentative: În ultimii ani, PNL s-a remarcat printr-o serie de inițiative axate pe stimularea economiei și reforme administrative. Un exemplu relevant este menținerea cotei unice de impozitare și a unui regim de taxe favorabil mediului de afaceri – liberalii s-au opus constant oricărei forme de impozit progresiv propus de PSD, argumentând că stabilitatea fiscală și cota unică atrag investiții și creează locuri de muncă.
În coaliția 2021-2024, PNL a revendicat meritul de a fi păstrat cota unică la 16% pentru impozitul pe venit și profit, blocând propunerile de taxe suplimentare pe IT-isti sau pe proprietăți exagerate. Totodată, un proiect major susținut de PNL este cel al dezvoltării infrastructurii rutiere și feroviare: miniștrii Transporturilor proveniți din PNL (ex. Lucian Bode, apoi Sorin Grindeanu de la PSD a continuat) au demarat lucrări la autostrăzile A7 (Autostrada Moldovei) și A8 (Ungheni-Iași-Târgu Mureș) printre altele, investiții cruciale pentru dezvoltarea regională.
PNL a inițiat și programul „Anghel Saligny” (un program de investiții în infrastructura locală de 50 miliarde lei) împreună cu PSD, însă care a fost puternic susținut de primarii liberali pentru modernizarea comunelor și orașelor.
Pe partea de digitalizare și debirocratizare, PNL a susținut proiecte precum introducerea cărților de identitate electronice, digitalizarea ANAF și a administrației publice, și eliminarea copiilor legalizate sau a dosarului cu șină – măsuri menite să simplifice interacțiunea cetățeanului cu statul.
De asemenea, sub mandatul de premier al liberalului Florin Cîțu, în 2021, România a adoptat Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – un pachet de 29,2 miliarde euro fonduri UE – care cuprinde reforme și investiții asumate de guvernul de coaliție, PNL fiind artizanul multor componente din acest plan (în special cele legate de economie și energie verde).
În contextul crizei energetice din 2022, PNL a susținut intervenția statului pentru protejarea consumatorilor, dar și compensarea parțială a facturilor și acordarea de facilități firmelor, încercând să mențină echilibrul între principii liberale și necesitatea acțiunii guvernamentale.
Un exemplu notabil de compromis promovat de PNL este facilitatea de 200 de lei neimpozabili din salariul minim – măsură convenită în coaliție prin care angajatorii pot oferi 200 lei în plus la salariul minim fără taxe, pentru a crește venitul net al angajaților. Această idee, inițiată în 2022 și prelungită în 2023-2024, reflectă abordarea liberalilor de a stimula creșterea veniturilor prin măsuri pro-business, nu doar prin impunere directă.
În plan politic, PNL și-a asumat retorica reformei statului: a pledat pentru reducerea birocrației (un exemplu: desființarea unor agenții guvernamentale redundante în 2021) și pentru responsabilizarea clasei politice (chiar dacă nu la fel de vocal ca USR, PNL a votat de exemplu eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor în 2021, ca gest simbolic).
Una dintre criticile aduse PNL este că, intrând la guvernare cu PSD, a încetinit ritmul unor reforme ale justiției și a tolerat legi mai puțin liberale (precum impunerea unor praguri la abuzul în serviciu, care au fost controversate).
Cu toate acestea, ca măsură recentă pozitivă, putem menționa adoptarea în 2022 a legii de desființare a Secției Speciale pentru Investigarea Magistraților – obiectiv susținut și de PNL pentru a întări statul de drept, lege care a trecut în final prin efortul comun al coaliției.
PNL se recomandă prin politici pro-business, pro-occidentale și prin eforturi de modernizare economică, încercând să echilibreze liberalismul economic cu așteptările sociale ale electoratului și constrângerile guvernării alături de PSD.
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
AUR este un partid relativ nou, apărut pe scena politică în anul 2019. Formațiunea a fost fondată oficial la 19 septembrie 2019 de către George Simion (un militant civic cunoscut pentru campaniile unioniste România-Republica Moldova) și Claudiu Târziu. Lansarea partidului a avut loc simbolic de Ziua Națională, pe 1 decembrie 2019, când fondatorii au anunțat obiectivul principal al AUR – reunificarea tuturor românilor din România, Republica Moldova și comunitățile istorice din jur (Serbia, Ucraina etc.) într-un singur stat.
Inițial, AUR a fost o formațiune obscură, neavând rezultate notabile la alegerile locale din 2020. Însă la alegerile parlamentare din decembrie 2020, AUR a produs surpriza anului, reușind să obțină aproximativ 9% din voturi și să intre în Parlament, profitând de nemulțumirea unei părți a populației față de partidele tradiționale și de restricțiile pandemice (AUR s-a poziționat ferm împotriva lockdown-urilor și a măsurilor sanitare stricte).
De atunci, ascensiunea sa a continuat: AUR a atras noi membri, iar retorica sa naționalistă și anti-sistem a rezonat cu un electorat radicalizat. Partidul s-a remarcat prin numeroase acțiuni de protest (de exemplu, protestele din 2021 împotriva certificatului verde COVID sau împotriva „dictaturii sanitare”).
La alegerile parlamentare din 2024, AUR și-a consolidat poziția, obținând circa 18% din voturi, devenind astfel al doilea partid ca mărime în Parlament. Liderul său, George Simion, a devenit foarte vizibil public, prezentând AUR drept principala alternativă naționalistă la partidele „sistemului” (PSD și PNL).
Ideologie și valori: AUR se definește ca un partid național-conservator și populist de dreapta, având o ideologie care îmbină naționalismul și tradiționalismul creștin cu elemente de euroscepticism și antiextrern (anti-establishment).
Conform declarațiilor oficiale, AUR afirmă că își bazează doctrina pe patru piloni: familia, națiunea, credința (creștină) și libertatea. Aceste valori se regăsesc și pe drapelul partidului. În practică, AUR promovează un puternic discurs naționalist: militează pentru unirea cu Republica Moldova și pentru protejarea românilor din comunitățile istorice, denunțând totodată influențele străine considerate nefaste.
De asemenea, AUR este un partid profund social-conservator: se opune ferm căsătoriilor între persoane de același sex (liderii AUR au susținut referendumul pentru familie din 2018), se pronunță împotriva educației sexuale în școli și împotriva „ideologiei de gen”.
Biserica Ortodoxă și valorile creștine ocupă un loc central în viziunea AUR, Claudiu Târziu (copreședinte până în 2022) provenind din mișcarea Coaliția pentru Familie.
Pe dimensiunea economică, AUR combină retorica naționalistă cu măsuri protecționiste și populiste: susține capitalul autohton în fața corporațiilor străine, se opune vânzării terenurilor către străini, dorește independență energetică (inclusiv repornirea minelor și sprijin pentru exploatarea resurselor de către stat).
AUR pledează adesea pentru „redeșteptarea mândriei naționale” și critică „dictatul Bruxelles-ului”, deși oficial partidul afirmă că nu vrea ieșirea României din UE ci reformarea Uniunii. În Parlamentul European, europarlamentarii AUR (formațiunea a avut 1-2 traseiști deveniți membri AUR) s-au afiliat la grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), alături de alte partide eurosceptice de dreapta.
Trebuie menționat că AUR a fost adesea caracterizat de analiști ca având tendințe de extremă dreaptă. Retorica unor membri AUR a inclus mesaje antivaccinare (în pandemie), maghiarofobie (discurs împotriva comunității maghiare din Transilvania) și chiar elemente de neo-legionarism în exprimarea unor simpatizanți, ceea ce a atras acuzații de neofascism, antisemitism și prorusism asupra partidului.
De pildă, lideri AUR au participat la manifestații cu tentă legionară (comemorări ale mareșalului Antonescu etc.), iar George Simion a fost criticat pentru poziții ambigue față de Rusia (înainte de războiul din Ucraina a susținut relații mai strânse cu Moscova).
După 2022, AUR a încercat să se distanțeze de eticheta pro-rusă, declarându-se în favoarea apartenenței la NATO și condamnând invazia Rusiei în Ucraina, însă în același timp a promovat narative favorabile Rusiei (precum opoziția față de sancțiunile contra Rusiei și față de sprijinul militar acordat Ucrainei).
Reprezentanții partidului resping eticheta de extremism, susținând că sunt un partid „patriotic” de centru-dreapta, însă percepția publică și a presei mainstream este că AUR se plasează la limita extremei drepte, având un mesaj radical, anti-sistem.
Poziționare politică: AUR se poziționează ca partid de dreapta naționalistă, aflat spre extrema dreaptă a spectrului politic. În Parlamentul 2020-2024, AUR a fost în opoziție atât față de guvernarea de dreapta PNL-USR, cât și față de coaliția PNL-PSD. Practic, AUR s-a autoproclamat singura voce autentică de opoziție, mai ales după ce USR a scăzut în influență.
Mesajele partidului îl plasează în tabăra anti-establishment, anti-„ciuma roșie” dar și anti-„ciuma galbenă” – epitete folosite de Simion pentru PSD și PNL deopotrivă. Electoratul AUR este preponderent conservator, naționalist, provenind atât din vechi simpatizanți PRM/PUNR, cât și din tineri deziluzionați de sistem sau din segmente afectate de tranziția economică.
Pe plan internațional, AUR este aliat cu partide național-conservatoare similare: a avut întrevederi cu Marine Le Pen (Frontul Național, Franța) și cu reprezentanți ai partidului polonez Lege și Justiție (PiS) – încadrându-se astfel în noul val de partide suveraniste europene. Totuși, pentru a-și spori legitimitatea, AUR subliniază suportul pentru NATO (spre deosebire de alte partide extreme europene) și evită să ceară explicit ieșirea din UE, preferând discursul despre reformarea UE în sensul suveranității statelor membre.
Alianțe politice: La nivel național, AUR nu a făcut parte din nicio coaliție formală de guvernare și nici alianțe pre-electorale majore. A preferat să acționeze de unul singur, cultivând imaginea de outsider.
În 2020, pentru a putea participa la alegeri, a cooptat ca partener minor Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD, formațiune istorică ajunsă insignifiantă) – de altfel pe listele AUR a fost ales un deputat PNȚCD. După intrarea în Parlament, AUR a mai cooptat figuri independente (senatoarea Diana Șoșoacă, de ex., aleasă inițial pe listele AUR, a intrat în conflict cu conducerea partidului și a fost exclusă, formând ulterior alt partid – SOS România).
În pregătirea alegerilor din 2024, AUR a încercat să atragă alături facțiuni naționaliste mai mici: a discutat cu fostul premier Victor Ponta (care însă a renunțat la colaborare) și a absorbit în partid membri din Partidul România Mare (PRM) și alte grupări extremiste mai mici.
În plan parlamentar, AUR a avut o colaborare sporadică cu USR la moțiuni împotriva guvernului (cele două, deși ideologic opuse, au votat împreună în 2021 moțiunea de cenzură ce a dărâmat guvernul Cîțu). Pe plan european, cum menționam, AUR s-a afiliat Conservatorilor și Reformiștilor (ECR), grup ce include partidul Frații Italiei (al Giorgiei Meloni) și PiS din Polonia.
De asemenea, George Simion a participat la reuniuni ale mișcărilor naționaliste europene, precum summitul de la Varșovia din decembrie 2021 al liderilor de extrema dreaptă. Putem spune că AUR preferă alianțele informale cu societatea civilă conservatoare (ex: grupuri religioase, asociații ale revoluționarilor, etc.) decât parteneriatele cu alte partide, pentru a nu-și dilua mesajul de unic reprezentant al „poporului împotriva sistemului”.
Măsuri și propuneri recente reprezentative: AUR s-a remarcat prin inițiative legislative și acțiuni care reflectă agenda sa naționalist-conservatoare. Un exemplu este propunerea de reintroducere a uniformelor școlare obligatorii în învățământul preuniversitar – proiect de lege depus în 2022 de deputații AUR George Simion și Lilian Scripnic. Inițiativa prevedea ca fiecare școală să impună elevilor purtarea unei uniforme stabilite de conducerea școlii, argumentându-se că uniforma ar atenua diferențele sociale dintre elevi și ar spori siguranța în școli (prevenind intrarea persoanelor străine).
Această propunere ilustrează accentul pus de AUR pe valorile tradiționale și disciplină. O altă măsură intens promovată de AUR a fost combaterea „turismului electoral” – partidul a depus un proiect de lege pentru prevenirea votului multiplu și a deplasărilor organizate ale alegătorilor în altă localitate decât domiciliul, încercând să îngreuneze fraudele electorale (o temă populară în discursul AUR de „apărare a votului românilor”).
De asemenea, parlamentarii AUR au inițiat și susținut vocal legi pentru eliminarea pensiilor speciale ale politicienilor, pozând în apărători ai oamenilor de rând (cu toate că, paradoxal, în unele cazuri AUR a votat alături de putere împotriva amendamentelor USR de eliminare a pensiilor speciale, lucru subliniat de adversari).
În materie de sănătate publică, AUR a promovat libertatea individuală: s-a opus vaccinării obligatorii și oricăror restricții pandemice, George Simion organizând proteste masive în fața Parlamentului contra certificatului verde în 2021.
În 2023, AUR a capitalizat nemulțumirea față de posibila legislație WHO privind pandemiile, lansând mesajul că „nu vom ceda suveranitatea către organizații internaționale”.
O propunere radicală recentă venită din zona AUR (mai exact de la senatoarea Diana Șoșoacă, inițial aleasă pe listele AUR) a fost un proiect de lege privind denunțarea Tratatului de bună vecinătate cu Ucraina și anexarea de către România a unor teritorii istorice din Ucraina (nordul Bucovinei, Ținutul Herța, Bugeacul și Insula Șerpilor).
Această inițiativă, depusă în martie 2023, a stârnit un scandal diplomatic – deși Șoșoacă nu mai era oficial în AUR la acea vreme, ea provenind din partid, iar retorica coincide cu linia naționalistă dură.
Proiectul respectiv cerea practic ca România să își însușească acele teritorii (posibil doar prin război, cum sublinia presa) și a fost condamnat unanim de restul spectrului politic.
Chiar dacă AUR, prin Simion, nu a susținut oficial acel proiect, episodul arată direcția ultra-naționalistă în care gravitează cercurile din jurul partidului.
Pe zona de justiție, AUR a fost inițiatorul unui proiect de lege pentru castrarea chimică a pedofililor și violatorilor recidiviști, ca măsură de pedeapsă extremă – proiect populist care a atras atenția opiniei publice (deși neconvențional, acesta a fost folosit de AUR pentru a demonstra că ei „fac dreptate” când sistemul e blând).
În plus, reprezentanții AUR s-au opus constant oricăror inițiative percepute ca venind „de la globaliști” – de pildă, au protestat împotriva pachetului legislativ „Fit for 55” al UE (considerat că afectează industria autohtonă) și împotriva introducerii educației sexuale în școli (cerând ca aceasta să se facă numai cu acordul părinților, fapt care a și fost legiferat).
Nu în ultimul rând, demn de menționat este un proiect AUR de modificare a Constituției pentru a include „credința în Dumnezeu” în preambul și pentru a declara că familia are la bază căsătoria între un bărbat și o femeie – proiect care a rămas însă doar la stadiul de inițiativă. Toate aceste exemple confirmă că AUR promovează măsuri radical-conservatoare și naționaliste, unele cu caracter populist, menite să atragă atenția publică și să consolideze imaginea partidului ca apărător al identității românești și al „oamenilor simpli”.
Ascensiunea AUR reprezintă una dintre cele mai semnificative evoluții din politica românească recentă, ridicând atât susținători entuziaști, cât și critici îngrijorați de direcția extremistă a discursului public.
Uniunea Salvați România (USR)
Fondat în august 2016, USR a evoluat din inițiativa civică Save Bucharest Union (USB), o platformă urbană anti-corupție creată de Nicușor Dan în 2015 pentru a se opune demolării clădirilor istorice din București.
În 2016, USB s-a extins la nivel național și a devenit Uniunea Salvați România (USR), un partid anti-corupție care a ajuns rapid să intre în Parlament cu aproape 9% din voturi în 2016 și peste 15% în 2020, făcându-l al treilea partid ca mărime.
A inițiat o fuziune cu PLUS (Mișcarea lui Dacian Cioloș) în 2019–2020, însă Cioloș a părăsit partidul în 2022 pentru a fonda REPER. După alegerile parlamentare din 2024, USR a obținut aproximativ 12,4%, clasându-se pe locul 4 în Parlament. În iunie 2025, Dominic Fritz a fost reales ca președinte al partidului de către membrii USR.
Ideologie și valori: USR este un partid de centru‑dreapta liberal, dar și social‑progresist, care îmbină valori de liberalism economic, pro‑europeism și reforme anti‑corupție . Principiile sale includ:
Transparență și luptă împotriva corupției (susținerea legislației Fără Penali în Funcții Publice),
Stat minimal și desființarea birocrației,
Modernizare digitală și administrativă,
Educație, sănătate și infrastructură bazate pe expertiză și reforme,
Progresism social moderat, fiind singurul partid major care a boicotat referendumul din 2018 pentru redefinirea familiei, a militat pentru drepturile minorităților LGBT și a fost principala voce din Parlament care a susținut pachetul anticorupție în 2017–2019.
La nivel european, USR este membru al grupului Renew Europe (ALDE) în Parlamentul European și promovează o abordare pro-europeană, integrată și orientată spre cooperare regională (Republica Moldova, Ucraina).
Poziționare politică: USR se situează în zona de centru-dreapta spre centru, iar uneori chiar centru stânga economic-social, datorită unor viziuni progresiste pe sănătate și educație. Domină acest curent printr-un discurs civic-tehnocrat, adresându-se electoratului urban, tânăr și antreprenorial .
Alianțe și apartenențe politice:
- 2020–2021: parte din guvernare alături de PNL și UDMR.
- Din noiembrie 2021: în opoziție față de coaliția PSD–PNL–UDMR (Coaliția Națională pentru România).
- 2023–2024: lider în Alianța Dreapta Unită (ADU), alături de PNL‑FD‑PMP la alegerile din 2024.
- În prezent: partid în opoziție, fără alianțe parlamentare formale, dar influențând legislativ prin inițiativele sale.
Măsuri și propuneri recente reprezentative:
Opt legi adoptate în 2024 — printre care eliminarea „taxei pe soare” ce afectează producătorii de energie solară personale, deduce în plus protecție pentru investitorii verzi.
Digitalizare și transparență – inițiative legislative ce obligă ONG-urile și instituțiile publice la transparență totală, combaterea taxei absurde în sănătate.
Reforme anti-corupție – susținerea legislativei pentru secesionarea politicienilor condamnați din funcții publice (Fără Penali).
Politici pentru diaspora și centru universitar – sprijin pentru votul electronic și pentru implicarea tinerilor în procesul decizional.
Politici de infrastructură – fonduri pentru școli, spitale și drumuri moderne, integrate în Planul Național de Redresare și Reziliență.
USR a cauzat o rupere la dreapta – fiind criticat de către PNL pentru modul în care, alături de PMP și FD, a structurat ADU, opunându-se coaliției PSD‑PNL prin platforma „dreapta unită” în 2024. Deși în opoziție, USR rămâne un promotor activ al reformelor instituționale și anticorupție.
In 2024 USR reprezintă vocea reformistă, liberal-progressistă, pro-europeană și anti-sistem din scena politică românească, poziționându-se ferm în jurul valorilor de transparență, eficiență administrativă și stat de drept.
S.O.S. România (Partidul SOS România)
S.O.S. România (prescurtat uneori SOS RO) este un partid politic apărut în noiembrie 2021, ca scindare din AUR. Inițiatorii formațiunii au fost soții Adeluța și Gabriel Gib și Maricel Vișiteu, la care s-a alăturat în scurt timp senatoarea Diana Iovanovici-Șoșoacă.
Diana Șoșoacă, figură foarte vocală, fusese aleasă senator pe listele AUR în 2020, dar a fost exclusă din AUR la începutul lui 2021 în urma unor conflicte cu conducerea (ea și-a acuzat foștii colegi de cenzură, iar AUR a acuzat-o de indisciplină). Șoșoacă a devenit președinta noului partid SOS România, acesta fiind oficial înregistrat la Tribunal în 2021.
Numele „S.O.S.” sugerează ideea de salvare, partidul poziționându-se ca unul care „salvează România” de influențele nocive – similar ca mesaj anti-sistem cu AUR, dar chiar mai radical în anumite privințe.
De la înființare, S.O.S. România a atras câțiva parlamentari ex-AUR și activiști conspiraționiști, devenind cunoscut mai mult prin acțiunile și declarațiile controversate ale Dianei Șoșoacă.
Partidul nu a participat singur la alegeri până în 2024, când a reușit surprinzător să treacă pragul electoral: la parlamentarele din decembrie 2024, SOS România a obținut aproximativ 7,4% din voturi, intrând astfel în Parlament cu 28 de deputați și 12 senatori.
Acest rezultat s-a datorat, probabil, notorietății liderului său și discursului anti-sistem, prorus și conspiraționist promovat intens în mediul online. Intrarea SOS în forul legislativ a făcut ca în prezent (2025) să existe două partide de extremă dreapta reprezentate parlamentar: AUR și SOS, uneori aliate informal la voturi.
Ideologie și valori: S.O.S. România este caracterizat drept un partid de extremă dreapta, chiar mai radical decât AUR. Ideologia sa îmbină ultranaționalismul cu un pronunțat suveranism și cu nostalgii protocroniste (Șoșoacă vorbește despre drepturile „poporului geto-dac” etc.).
În doctrina partidului se regăsesc elemente de naționalism românesc și irredentism – de exemplu, SOS militează pentru recuperarea teritoriilor istorice românești pierdute (mesaj asemănător cu cel al lui Șoșoacă privind anexarea nordului Bucovinei, menționat anterior).
De asemenea, partidul promovează un social-conservatorism vehement: susține ortodoxia ca fundament al națiunii și valorile familiei tradiționale, opunându-se categoric minorităților sexuale și avortului.
Un aspect definitoriu al ideologiei SOS România este rusofilia și euroscepticismul dur. Diana Șoșoacă este cunoscută pentru pozițiile sale pro-Kremlin – a avut relații apropiate cu ambasadorul rus la București și a preluat retorica propagandei ruse (de exemplu, a afirmat că războiul din Ucraina e provocat de occidentali, că România ar trebui să fie neutră și să ridice sancțiunile contra Rusiei).
Partidul SOS România critică constant Uniunea Europeană, pe care o acuză că ne „dictează” politici contrare intereselor naționale, adoptând o poziție de hard Euroscepticism – practic se situează chiar la ideea de RoExit (deși nu o proclamă explicit în program, retorica lasă să se înțeleagă o ostilitate față de UE).
Ideologic, SOS România poate fi văzut ca o combinație de teorii ale conspirației, naționalism extremist (inclusiv admirație pentru Mișcarea Legionară interbelică, după cum sugerează referiri la „neo-legionarism” în descrierea partidului) și populism xenofob.
Partidul se opune imigrației (deși România nu se confruntă cu un val migratoriu semnificativ, discursul anti-imigrație e prezent), se opune „dictaturii sanitare” (negând gravitatea pandemiei COVID) și promovează ideea unui stat care pune pe primul loc „poporul său suveran” în detrimentul oricăror obligații internaționale.
Poziționare politică: S.O.S. România este poziționat pe extrema dreaptă a eșichierului politic. Fiind un partid antisistem, nu se aliază cu nicio altă formațiune mainstream. În Parlament, grupul SOS probabil votează similar cu AUR în multe privințe (ambele fiind în opoziție), deși Diana Șoșoacă are un stil imprevizibil și uneori conflictual chiar și cu AUR.
Spre exemplu, la începutul lui 2023, Șoșoacă a intrat într-o altercație fizică în Parlament cu senatoarea AUR Evdochia Aelenei. Astfel, deși ideologic foarte apropiat de AUR (practic SOS e un splinter – o aripă desprinsă din AUR), relațiile între cele două partide nu sunt oficial armonizate, existând rivalitate pentru același electorat naționalist.
Poziționarea internațională a SOS este explicit pro-rusă și anti-occidentală, ceea ce o face singulară – chiar și AUR încearcă să nu pară direct pro-rus, pe când Șoșoacă a exprimat clar simpatii pentru Putin (s-a referit la Vladimir Putin ca apărător al valorilor creștine) și a participat la evenimente de celebrare a armatei ruse.
În concluzie, SOS România ocupă extrema dreaptă conspiraționistă și filorusă, fiind un partid de protest, aflat într-o zonă și mai radicală decât AUR.
Alianțe și afiliere politică: Partidul S.O.S. România nu face parte din nicio alianță politică internă majoră. A participat pe cont propriu la alegeri în 2024 și a reușit să intre în Parlament prin forțe proprii.
Diana Șoșoacă colaborează însă cu diverse grupuscule naționaliste: de exemplu, a avut legături cu Partidul Neamul Românesc (o altă formațiune ultranaționalistă neparlamentară) și a coquetat cu fostul colonel Francisc Tobă (implicat în mișcarea antisistem).
La nivel internațional, dat fiind discursul său pro-Moscova, Șoșoacă a fost primită cu căldură de medii propagandistice ruse – spre exemplu, a acordat interviuri presei ruse de stat (Sputnik, Russia Today). Oficial însă, SOS România nu e afiliat la vreo familie politică europeană recunoscută. În Parlamentul European, europarlamentarii (foarte puțini) asociați cu SOS stau ca neafiliați (Non-Inscrits) sau s-au lipit de grupul ID (Identitate și Democrație) al extremei drepte.
Măsuri și propuneri recente reprezentative: Cea mai notabilă propunere legislativă asociată cu SOS România a fost cea menționată anterior, depusă de Diana Șoșoacă în martie 2023, pentru denunțarea unilaterală a tratatului cu Ucraina și anexarea unor teritorii.
Acest proiect, ieșit din tiparele politicii responsabile, a șocat opinia publică și a tensionat relațiile diplomatice, întrucât practic cerea invadarea Ucrainei de către România. Deși respins categoric de restul senatorilor (a rămas în stadiu incipient), inițiativa evidențiază agenda revizionistă și pro-rusă a SOS.
În expunerea de motive, Șoșoacă invoca „recuperarea identității culturale a românilor din Ucraina” și spunea că dacă Polonia poate adera la NATO fără tratat cu Ucraina, la fel putea și România, sugerând că România a greșit recunoscând frontierele actuale. Acest demers i-a adus Dianei Șoșoacă sancțiuni simbolice: a fost declarată persona non grata în Ucraina și a intrat în atenția SRI pentru potențială propagandă rusă.
O altă acțiune reprezentativă a fost inițiativa sa din 2022 de a scoate România din Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Revoltată de posibilele tratate internaționale privind pandemiile, Șoșoacă a redactat un proiect de lege care prevedea denunțarea Convenției Internaționale privind Gestionarea Pandemiilor și retragerea României din OMS, acuzând această organizație de „dictatură medicală”.
De asemenea, SOS România (prin Șoșoacă) a cerut ieșirea din Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și din alte foruri globale, pe motiv că ar submina suveranitatea economică a țării.
În plan intern, partidul a capitalizat pe subiecte sensibile: de pildă, Șoșoacă a susținut vocile care se opuneau exploatării gazelor offshore din Marea Neagră de către consorții străine, cerând ca resursele să fie extrase de statul român și amenințând cu blocarea legilor respective.
De asemenea, SOS România a preluat tema protejării drepturilor minerilor din Valea Jiului, agitându-se retoric pentru redeschiderea minelor de cărbune și împotriva politicilor verzi ale UE, considerate „ecologie extremistă”.
Un aspect pitoresc, Șoșoacă s-a remarcat prin stilul său teatral în Parlament: într-o ședință a purtat o botniță (pentru a ironiza restricțiile COVID), în altă ședință a claxonat cu o goarnă, și adesea folosește pancarte cu mesaje conspiraționiste în plen. Aceste gesturi populiste constituie „măsuri” de imagine, menite să atragă atenția publicului frustrat.
Una dintre puținele inițiative mai pozitive atribuite parlamentarilor SOS (colaborați uneori cu AUR) a fost un proiect de lege pentru sprijinirea natalității, ce prevede acordarea de stimulente financiare consistente pentru familiile cu mulți copii și facilități pentru mame (cum ar fi reducerea TVA la produse pentru bebeluși).
Deși astfel de propuneri nu au trecut, ele servesc strategiei populiste a SOS de a se prezenta ca apărătorul „familiei românești”.
SOS România promovează măsuri ultranaționaliste, suveraniste și anti-occidentale, deseori mai mult sub formă de manifest decât ca politici realiste. Intrarea sa în Parlament arată radicalizarea unei nișe a electoratului și complică peisajul politic, dat fiind că vocile sale pot tulbura dezbaterile și pot disemina de la tribuna oficială teorii ale conspirației și mesaje ostile partenerilor strategici ai României.
Partidul Oamenilor Tineri (POT)
Partidul Oamenilor Tineri (prescurtat POT) este o altă formațiune nou-apărută, fiind fondată în iulie 2023. Inițiatoarea și președinta partidului este Anamaria Gavrilă, o deputată care anterior făcuse parte din AUR. Gavrilă a părăsit AUR în vara lui 2023, acuzând deriva partidului de la valorile inițiale, și a înființat POT ca o platformă politică dedicată – declarativ – tinerilor, patriotismului și „misiunii naționale”.
Numele partidului, „Oamenilor Tineri”, are inițialele P.O.T. care formează cuvântul „pot” (sugerează ideea de „Yes, we can” autohton). De altfel, sloganul neoficial al partidului a fost promovat ca „Și eu POT”, încercând să mobilizeze noua generație în viața politică.
Partidul POT s-a lansat discret, dar a atras atenția în toamna lui 2024 când a anunțat că îl susține pe Călin Georgescu – un personaj controversat și fost candidat propus de AUR la funcția de premier în 2020 – drept candidat independent la alegerile prezidențiale din 2024.
Practic, POT a devenit vehiculul electoral al lui Călin Georgescu, o figură apropiată cercurilor conspiraționiste și cu legături pro-ruse (Georgescu a fost acuzat de presă că promovează interesele Rusiei și Chinei). În alegerile parlamentare din decembrie 2024, Partidul Oamenilor Tineri a reușit să intre în Parlament, obținând aproximativ 6,5% din voturi și 24 de mandate de deputat (locul 6 ca pondere națională).
Acest rezultat notabil pentru un partid înființat de câteva luni s-a datorat în mare măsură efectului de „sateliți ai lui Călin Georgescu”, POT fiind perceput ca „noul AUR” în multe zone, profitând de rețeaua online și de mesajele conspiraționiste propagate de Georgescu și susținătorii săi.
Imediat după alegeri însă, în 2025, partidul a trecut prin tensiuni: Anamaria Gavrilă a fost acuzată de unii membri de autoritarism, iar câțiva parlamentari POT au demisionat, punând sub semnul întrebării coeziunea grupului. Cu toate acestea, POT rămâne în Parlament ca un mic partid de opoziție de extremă dreapta, concurând în influență cu AUR și SOS.
Ideologie și valori: Deși se autodefinește ca partid al „tinerei generații”, ideologic Partidul Oamenilor Tineri este tot un partid de dreapta naționalist-populistă, foarte asemănător cu AUR.
În mod oficial, POT se revendică a fi de centru-dreapta modern – probabil pentru a părea mai moderat – însă acțiunile și declarațiile indică o linie suveranistă, anti-sistem și ultraconservatoare. Partidul se declară continuator al „misiunii naționale” și folosește adesea un discurs mistic religios (menționând frecvent credința în Dumnezeu, armonia, miracole etc. în comunicare).
Principalele caracteristici ideologice includ: naționalism (accent pe patriotism și promovarea intereselor românești), anti-establishment (critică virulentă la adresa PSD și PNL, pe care liderii POT le consideră parte dintr-un sistem corupt ce a sărăcit țara), conspiraționism (Anamaria Gavrilă și susținătorii săi au răspândit narațiuni anti-vaccin și anti-occidentale preluate de la Călin Georgescu) și conservatorism social.
POT se opune explicit avortului (este anti-avort, militează pentru „pro-viață”) și a cultivat ezitarea față de vaccinuri în pandemie. De asemenea, promovând valorile creștine, partidul se poziționează împotriva drepturilor comunității LGBT și împotriva oricăror idei percepute ca „neomarxiste”.
Economic, în mod interesant, POT susține și principii de piață liberă – liderii săi spun că sunt pentru economie liberă, probabil pentru a nu speria electoratul antreprenorial. Totuși, retorica anti-UE este prezentă: deși Anamaria Gavrilă a declarat că „am fost și vom rămâne europeni”, partidul este privit totuși ca eurosceptic și critic la adresa elitelor de la Bruxelles.
Un detaliu distinct: POT se revendică puternic de la figura lui Donald Trump – este unul dintre puținele partide românești care s-au declarat explicit „pro-Trump”, admirând naționalismul și stilul populist al fostului președinte american.
În presa românească, POT a fost numit „noul AUR”, fiind perceput ca o facțiune desprinsă din AUR care continuă aceeași linie (ceea ce nu e departe de adevăr, având în vedere originile lui Gavrilă în AUR și asocierea cu Georgescu, un ideolog al curentului național-conspiraționist).
Prin urmare, valorile POT – credință, familie, națiune, libertate – sunt practic identice cu ale AUR, dar poate puse într-un ambalaj aparent mai moderat și orientat spre tineri.
Poziționare politică: Partidul Oamenilor Tineri este de dreapta, cu tendințe de extremă dreaptă, deși liderii pretind centru-dreapta. În Parlament, POT se află în opoziție față de coaliția de guvernare (PSD-PNL-UDMR). Fiind un grup relativ mic, de 20-30 de parlamentari, influența sa directă este limitată, însă se poate alia la vot cu AUR sau chiar cu USR în anumite chestiuni anti-guvernamentale.
Până acum, POT nu a format o alianță formală cu AUR, dar e de așteptat ca pe multe teme să aibă poziții convergente cu acesta (ambele fiind rivalii vehemenți ai „sistemului”). În plan extern, POT nu are încă afiliere la grupuri europene, însă dat fiind profilul, cel mai probabil ar adera la aceeași familie ECR (conservatorii europeni) sau chiar la grupul Identity&Democracy (al lui Marine Le Pen și Matteo Salvini).
În orice caz, poziționarea POT este clar anti-sistem: Gavrilă a folosit un ton belicos la adresa întregii clase politice, promițând o „nouă generație” care să măture corupția.
Trebuie remarcat că, deși numele sugerează un partid al tinerilor, retorica POT nu este una progresistă, ci dimpotrivă foarte tradiționalistă – deci se adresează tinerilor care resping liberalismul și globalismul, și caută rădăcini identitare.
Alianțe politice: La nivel național, POT nu a fost parte din alianțe electorale. Totuși, în perioada premergătoare alegerilor din 2024, POT a colaborat strâns cu Călin Georgescu și gruparea acestuia, care a acționat ca o platformă informală unind diverse elemente ale dreptei radicale.
Astfel, deși nu a existat o coaliție oficială, Partidul Oamenilor Tineri a fost practic vehiculul electoral al lui Călin Georgescu – toți candidații POT la parlamentare l-au susținut pe acesta la prezidențiale, iar Georgescu, la rândul său, și-a îndemnat simpatizanții să voteze POT la legislative.
În Parlament, POT ar putea forma un grup comun sau aliat cu AUR în viitor, dacă interesele îi vor dicta – există discuții despre o posibilă unire a forțelor naționaliste. De altfel, media a speculat că POT ar fi un „partid-fantomă” creat cu sprijinul unor cercuri rusești pentru a fragmenta voturile AUR și a permite lui Călin Georgescu accesul în politică.
Intern, POT nu are încă structuri puternice; a reușit însă în scurt timp să strângă candidați în toate județele (peste 140 de candidați la Cameră și Senat) și chiar a obținut și 11 consilieri locali la alegerile locale din vara 2024 – semn că rețeaua AUR, din care provenea Gavrilă, a fost folosită pentru a implanta POT pe plan local.
Măsuri și propuneri recente reprezentative: Deși este foarte nou în Parlament, Partidul Oamenilor Tineri a început să se facă remarcat prin inițiative în spiritul ideologiei sale. Un exemplu inedit este faptul că POT susține drepturile animalelor – un subiect atipic pentru un partid naționalist.
În aprilie 2025, mai mulți deputați POT au inițiat un proiect legislativ pentru protecția animalelor, în special a câinilor, și soluționarea problemei câinilor fără stăpân. Motivația invocată a fost necesitatea de a evita tragediile cauzate de haitele de maidanezi și de a trata animalele cu compasiune, proiectul propunând înăsprirea pedepselor pentru cruzimea față de animale și alocarea de fonduri pentru adăposturi.
Această inițiativă surprinzătoare arată dorința POT de a se diferenția puțin de AUR, abordând și teme civice care pot atrage simpatia publică mai largă (protecția animalelor fiind o cauză populară).
Totodată, POT promovează politici pentru tineri și diaspora. În campania sa, Anamaria Gavrilă a pus accent pe sprijinirea tinerelor familii – de exemplu, a propus ca fiecare familie de tineri căsătoriți să primească un teren gratuit pentru construirea unei case, ca măsură de încurajare a stabilirii în țară și a întemeierii de familii. De asemenea, POT a organizat întâlniri cu românii din diaspora, promițând facilități pentru reîntoarcerea acestora acasă (scutiri de impozit o perioadă, programe de finanțare pentru start-up-uri deschise de tineri reveniți).
Un alt exemplu de demers POT este legat de educație: parlamentarii POT au susținut ideea reintroducerii uniformelor școlare (convergent cu proiectul AUR menționat anterior) și au cerut predarea religiei și a istoriei naționale în mod aprofundat în școli, ca antidot la „îndoctrinarea progresistă”.
Pe zona de sănătate, POT a pledat împotriva așa-zisului „certificat verde” și a condițiilor impuse medicilor nevaccinați, cerând repararea imaginii personalului medical care ar fi fost „persecutat” în pandemie.
O poziție notabilă a POT este legată de justiție: liderii săi acuză că sistemul juridic este „obedient elitelor europene” și că justiția din România nu mai servește poporul, ci interesele străine. În consecință, se așteaptă inițiative de la POT privind suveranitatea legislativă – posibil încercări de a limita influența Curții de Justiție a UE sau a CEDO, sub pretextul protejării ordinii constituționale naționale (o retorică ce amintște de Polonia sau Ungaria).
Deja, într-o declarație din februarie 2025, POT a susținut că „România are un sistem juridic obedient elitelor europene”, pledând pentru reforme care să redea independența justiției față de „dictatele de la Bruxelles”.
Nu în ultimul rând, un exemplu politic notabil a fost susținerea de către POT a candidaturii lui George Simion (liderul AUR) în turul al doilea al prezidențialelor anticipate din mai 2025. Deși în primul tur POT l-a sprijinit pe Georgescu (care a ieșit pe primul loc, dar alegerile au fost anulate de CCR din cauza suspiciunilor de amestec extern), la repetarea scrutinului POT a făcut front comun cu AUR în jurul lui Simion, considerându-l „răul cel mai mic” față de candidatul sistemului.
Acest episod demonstrează că, la nevoie, POT colaborează cu AUR, neexcluzând o fuziune sau alianță pe viitor.
Per ansamblu, Partidul Oamenilor Tineri încearcă să atragă o parte din electoratul naționalist și tânăr printr-un discurs radical, anti-sistem, dar și prin câteva teme atractive (apărarea animalelor, sprijin pentru tineri) care să-i confere o identitate proprie.
Rămâne de văzut dacă POT va reuși să crească sau se va contopi cu AUR, însă prezența sa indică o fragmentare a polului naționalist din România, pol care în 2024 a adunat peste 30% din voturi (cumulând AUR, SOS și POT), un fenomen fără precedent în istoria recentă. Acest lucru subliniază importanța cunoașterii ideologiilor și a mesajelor promovate de aceste partide, întrucât ele influențează semnificativ discursul public și direcția în care se îndreaptă politica românească contemporană.
Cele șase partide prezentate – PSD, PNL, USR, AUR, SOS și POT – acoperă un spectru larg de ideologii, de la social-democrația de centru-stânga la naționalismul suveranist de extremă dreaptă.
Fiecare are propria sa istorie și propriul set de valori pe care le promovează: PSD pune accent pe echitate socială și protecție economică, PNL pe libertate economică și parcurs euro-atlantic, USR pe reforme pro-europene și anticorupție, în timp ce AUR, SOS și POT se înscriu în curentul de revoltă naționalist-conservator, cu nuanțe diferite.
În anul 2024, scena politică românească a fost puternic marcată de competiția și tensiunile dintre aceste forțe, alianța neobișnuită PSD-PNL confruntându-se în opoziție cu asaltul partidelor populiste de dreapta.
Înțelegerea ideologiilor lor ajută la descifrarea deciziilor politice și a direcțiilor de guvernare: de la creșteri de salarii și pensii (inițiate de PSD) la măsuri de digitalizare și investiții (susținute de PNL și USR), până la inițiative identitar-naționaliste (propuse de AUR, SOS, POT). Pe măsură ce România se îndreaptă spre noi alegeri, aceste partide și ideologiile lor vor continua să joace un rol central în definirea politicilor publice și a discursului național.
